contraofertă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAOFÉRTĂ, contraoferte, s. f. Ofertă (
1) diferită sau opusă altei oferte. –
Contra1- +
ofertă (după
fr. contre-offre).contraofertă (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAOFÉRTĂ s.f. Ofertă diferită de o alta, adesea opusă. [Cf. it.
controfferta, fr.
contre-offre].
contraofertă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAOFÉRTĂ s. f. ofertă diferită de o alta, adesea opusă. (< it.
contraofferta)
contraofertă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*contraofértă s. f.,
g.-d. art. contraofértei; pl. contraofértecontraofertă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAOFÉRTĂ, contraoferte, s. f. Ofertă (
1) diferită sau opusă altei oferte. –
Contra1- +
ofertă (după
fr. contre-offre).