contraindicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. [
Pr.:
-tra-in-] – Din
fr. contre-indication.contraindicație (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAINDICÁȚIE s.f. Situație specială în care administrarea unui medicament sau aplicarea unui tratament devine vătămătoare. [Gen.
-iei, var.
contraindicațiune s.f. / după fr.
contre-indication].
contraindicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAINDICÁȚIE s. f. situație (nedorită) în care aplicarea unei terapii provoacă prejudicii bolnavului. (< fr.
contre-indication)
contraindicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contraindicáție (-ți-e) s. f.,
art. contraindicáția (-ți-a), g.-d. art. contraindicáției; pl. contraindicáții, art. contraindicáțiile (-ți-i-)contraindicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAINDICÁȚIE, contraindicații, s. f. Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar etc. — Din
fr. contre-indication.