contragreutate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAGREUTÁTE, contragreutăți, s. f. Greutate care servește într-un sistem tehnic la echilibrarea totală sau parțială a unei forțe fixe sau a unei greutăți în mișcare. [
Pr.:
-gre-u-] –
Contra1- + greutate (după
fr. contrepoids).
contragreutate (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAGREUTÁTE s.f. Greutate care echilibrează o altă greutate, care contrabalansează o forță contrară. [După fr.
contrepoids].
contragreutate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAGREUTÁTE s. f. greutate care servește la echilibrarea unei forțe sau a unei greutăți în mișcare. (după fr.
contrepoids)
contragreutate (Dicționaru limbii românești, 1939)*contragreutáte f. (după fr.
contre-poids). Greutate pusă ca să se opună alteĭ greutățĭ.
Fig. Orĭ ce forță care servește să micșoreze efectu uneĭ forțe contrare.
contragreutate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contragreutáte (-tra-gre-u-) s. f.,
g.-d. art. contragreutắții; pl. contragreutắțicontragreutate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAGREUTÁTE, contragreutăți, s. f. Greutate care servește într-un sistem tehnic la echilibrarea totală sau parțială a unei forțe fixe sau a unei greutăți în mișcare. [
Pr.:
-gre-u-] —
Contra1- +
greutate (după
fr. contrepoids).