contraacuzație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [
Pr.:
-tra-a-] – Din
fr. contre-accusation.contraacuzație (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAACUZÁȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen.
-iei, var.
contraacuzațiune s.f. / după fr.
contre-accusation].
contraacuzație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAACUZÁȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr.
contré-accusation)
contraacuzație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contraacuzáție (-ți-e) s. f.,
art. contraacuzáția (-ți-a), g.-d. art. contraacuzáției; pl. contraacuzáții, art. contraacuzáțiile (-ți-i-)contraacuzație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului. — Din
fr. contre-accusation.