contorsiune - explicat in DEX

contorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTORSIÚNE, contorsiuni, s. f. Răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorită contracției musculare; contracție violentă și involuntară a mușchilor; crispație. [Pr.: -si-u-] – Din fr. contorsion, lat. contorsio, -onis.

contorsiune (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTORSIÚNE s.f. Contractare violentă și involuntară a mușchilor; răsucire a membrelor, a trupului. [Pron. -si-u-, var. contorsie s.f. / cf. fr. contorsion, lat.t. contorsio].

contorsiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTORSIÚNE s. f. răsucire a trupului sau a unei părți a acestuia; contractare violentă și involuntară a mușchilor. (< fr. contorsion, lat. contorsio)

contorsiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contorsiúne f. (lat. contórsio, -ónis, d. contorquére, a întoarce, a suci. V. torc, turmentez). Contracțiune violentă a mușchilor, a membrelor. Strîmbătură, schimositură, atitudine forțată.

contorsiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. contorsiúnii; pl. contorsiúni

contorsiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contorsiune f. 1. contracțiune violentă a mușchilor; 2. gest forțat, grimasă.

contorsiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTORSIÚNE, contorsiuni, s. f. Răsucire a trupului sau a unei părți a lui datorată contracției musculare; contracție violentă și involuntară a mușchilor; crispație. [Pr.: -si-u-] — Din fr. contorsion, lat. contorsio, -onis.