contorsionat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTORSIONÁT, -Ă, contorsionați, -te, adj. 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul sau cu o parte a trupului strâmbată (din cauza unei infirmități sau a unei suferințe trecătoare).
2. Fig. (Despre stil) Lipsit de armonie, necurgător; chinuit. [
Pr.:
-si-o-] – Din
fr. contorsionné.contorsionat (Dicționar de neologisme, 1986)CONTORSIONÁT, -Ă adj. (
Rar)
1. Sucit, răsucit; (
despre oameni) cu trupul (sau cu o parte a trupului) răsucit, strâmbat.
2. (
Fig.; despre stil) Nearmonios, necurgător; chinuit. [Pron.
-si-o-. / cf. fr.
contorsionné].
contorsionat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTORSIONÁT, -Ă adj. 1. (ră)sucit, deformat. 2. (fig.) lipsit de armonie, nereușit stilistic. (< fr.
contorsionné)
contorsionat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contorsionát (-si-o-) adj. m.,
pl. contorsionáți; f. contorsionátă, pl. contorsionátecontorsionat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTORSIONÁT, -Ă, contorsionați, -te, adj. 1. Sucit, răsucit; (despre oameni) cu trupul sau cu o parte a trupului strâmbată (din cauza unei infirmități sau a unei suferințe trecătoare).
2. Fig. (Despre stil) Lipsit de armonie, necurgător; chinuit. [
Pr.:
-si-o-] — Din
fr. contorsionné.