contoar - explicat in DEX

contoar (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTOÁR s.n. 1. Birou de comerț, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agenție comercială într-un stat străin (mai ales într-o țară comercială). 2. Masă, mobilă, loc unde se fac plățile în casele mari de comerț sau de bancă. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

contoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTÓAR s. n. 1. birou de comerț (în special al unui bancher); masă unde se fac plățile în casele mari de comerț. 2. agenție comercială într-un stat străin. (< fr. comptoir)

contoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contoár/comptoár (agenție comercială, birou, tejghea) (înv.) (-toar) s. m., pl. contoáre/comptoáre

contoar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTOÁR, contoare, s. n. 1. Birou de comerț (în special al unui bancher). 2. Birou, masă pentru numărat banii, pentru etalat mărfuri (mici) etc. 3. Agenție comercială într-un stat străin. [Var.: comptoár s. n.] — Din fr. comptoir.