continua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTINUÁ, contínuu, vb. I.
Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦
Tranz. A duce mai departe un lucru început. [
Pr.:
-nu-a] – Din
fr. continuer, lat. continuare.continua (Dicționar de neologisme, 1986)CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦
tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron.
-nu-a, p.i.
contínuu, 2
-ui. / < fr.
continuer, it., lat.
continuare].
continua (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr.
continuer, lat.
continuare)
continua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!continuá (a ~) (-nu-a) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. contínui, 3
contínuă (-nu-ă), 1
pl. continuắm; conj. prez. 1 și 2
sg. să contínui, 3
să contínue (-nu-e); ger. continuấnd (-nu-ând)continua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTINUÁ, contínui, vb. I.
Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦
Tranz. A duce mai departe un lucru început. [
Pr.:
-nu-a. —
Prez. ind. și:
contínuu1] — Din
fr. continuer, lat. continuare.continuà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)continuà v.
1. a nu întrerupe un lucru început:
continuă citirea; 2. a prelungi:
a continua un zid; 3. a nu se opri, a nu înceta.