continuu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊
Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (
Lingv.; despre consoane; și substantivat,
f.) Constrictiv. [
Pr.:
-nu-u] – Din
fr. continu, lat. continuus.continuu (Dicționar de neologisme, 1986)CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (
Fiz.)
Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (
mat.)
funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (
Lingv.) Constrictiv. [Pron.
-nu-u, pl.
-ui, -ue. / cf. fr.
continu, it.
continue, lat.
continuus].
continuu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat.
Lat. continuus (
sec. XIX). –
Der. continua, vb., din
lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.;
continuație, s. f.,
sec. XVIII, din
lat. continuatio; continuitate, s. f., din
fr.continuu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr.
continu, lat.
continuus)
continuu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CONTÍNUU, -UĂ (‹
fr.,
lat.)
adj.,
adv. (Care are loc) fără întrerupere, (care se petrece) neîncetat. ◊
Curent (electric) c. = curent electric al cărui sens nu variază în timp, iar intensitatea rămâne aproximativ egală. (
MAT.)
Funcție c. într-un punct = funcție ce are limită în acel punct și limita este egală cu valoarea funcției în acel punct.
Funcție c. pe o mulțime = funcție continuă în fiecare element al mulțimii. ♦ (
LINGV.) Constrictiv.
continuu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contínuu (-nu-u) adj. m.,
pl. contínui (-nui); f. contínuă (-nu-ă), pl. contínue (-nu-e)continuu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)continuu a.
1. ce durează fără întrerupere;
2. ale cării părți nu sunt separate:
linie continuă; 3. a cării durată nu e întreruptă:
friguri continue.continuu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. (Adesea adverbial) Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊
Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (
Lingv.; despre consoane; și substantivat,
f.) Constrictiv. [
Pr.:
-nu-u] — Din
fr. continu, lat. continuus.continuŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*1) contínuŭ, -ă adj. (lat.
continuus, d.
con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt:
ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ:
ploŭă continuŭ. – Fals
inc-.continuŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) contínuŭ, a
-á v. tr. v. tr. (lat.
continuo, -áre). Duc în ainte [!] ceĭa ce am început:
a continua un zid, o carte, un războĭ.