consuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSUMÁ2, consúm, vb. I.
1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din
fr. consumer, lat. consumere.consuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSUMÁ1, consúm, vb. I.
Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din
fr. consommer.consuma (Dicționar de neologisme, 1986)CONSUMÁ1 vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mânca.
2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i.
consúm. / < lat.
consumere, cf. fr.
consommer].
consuma (Dicționar de neologisme, 1986)CONSUMÁ2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge.
2. tr., refl. (
Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i.
consúm. / < fr.
consumer, it.
consumare, lat.
consumere – a nimici].
consuma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)consumá (consúm, consumát), vb. –
1. A înfăptui, a comite. –
2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor
fr. consommer și
consumer. –
Der. consum, s. n., din
germ. Konsum (-Verein).consuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSUMÁ1 vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr.
consommer)
consuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSUMÁ2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ◊ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr.
consumer, lat.
consumere)
consuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consumá (a ~) (a întrebuința, a distruge)
vb.,
ind. prez. 3
consúmăconsumà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consumà v.
1. a distruge cu totul, a nimici:
focul consumă lemnele; 2. a distruge printr’o întrebuințare folositoare:
a consuma proviziunile; 3. a risipi:
și-a consumat puterile; 4. fig. a săvârși pe deplin, a desăvârși:
a consuma o operă, o crimă; 5. a se slei din ce în ce mai mult, a se istovi:
s’a consumat de atâta muncă.consuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSUMÁ1, consúm, vb. I.
Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. — Din
fr. consommer.