consumare - explicat in DEX

consumare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUMÁRE¹, consumări, s. f. Acțiunea de a consuma¹ și rezultatul ei; consumație. – V. consuma¹.

consumare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUMÁRE², consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma² și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. – V. consuma².

consumare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUMÁRE¹ s.f. Acțiunea de a (se) consuma¹ și rezultatul ei; întrebuințare, folosire, consumație; epuizare, terminare, isprăvire. [< consuma¹].

consumare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUMÁRE² s.f. Acțiunea de a consuma² și rezultatul ei; nimicire, distrugere; istovire, epuizare. [< consuma²].

consumare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consumáre s. f., g.-d. art. consumắrii; pl. consumắri

consumare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUMÁRE¹, consumări, s. f. Acțiunea de a consuma¹ și rezultatul ei; consumație. — V. consuma¹.

consumare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUMÁRE², consumări, s. f. Acțiunea de a (se) consuma² și rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire, distrugere. — V. consuma².