consultare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSULTÁRE, consultări, s. f. Acțiunea de
a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare. –
V. consulta.consultare (Dicționar de neologisme, 1986)CONSULTÁRE s.f. Acțiunea de a consulta și rezultatul ei; întrebare, cercetare; ascultarea unei păreri, solicitarea unui aviz. [<
consulta].
consultare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consultáre s. f.,
g.-d. art. consultắrii; pl. consultắriconsultare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSULTÁRE, consultări, s. f. Acțiunea de
a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare. —
V. consulta.