consubstanțial - explicat in DEX

consubstanțial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [Pr.: -ți-al] – Din fr. consubstantiel.

consubstanțial (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. Care este alcătuit din aceeași substanță. [Pron. -ți-al. / cf. lat. consubstantialis, fr. consubstantiel].

consubstanțial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. alcătuit din aceeași substanță. (< fr. consubstantiel)

consubstanțial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consubstanțiál, -ă adj. (lat. consubstantialis. V. substanță). Teol. Din aceĭașĭ substanță, egal în constituțiune, de aceĭașĭ ființă: cele treĭ persoane ale sfinteĭ Treimĭ îs consubstanțiale.

consubstanțial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consubstanțiál (-ți-al) adj. m., pl. consubstanțiáli; f. consubstanțiálă, pl. consubstanțiále

consubstanțial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consubstanțial a. care e din una și aceeaș substanță, vorbind de cele trei fețe ale sfintei Treimi.

consubstanțial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [Pr.: -ți-al] — Din fr. consubstantiel.