consubstanțialitate - explicat in DEX

consubstanțialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. consubstantialité.

consubstanțialitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUBSTANȚIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité].

consubstanțialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. (< fr. consubstantialité)

consubstanțialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consubstanțialitáte f. (lat. consubstantialitas). Teol. Calitatea de a fi consubstantial: Arieniĭ negaŭ consubstanțialitatea Fiuluĭ cu Tatăl.

consubstanțialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consubstanțialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. consubstanțialitắții

consubstanțialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ți-a-] — Din fr. consubstantialité.