consubstanțial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. consubstantiel.consubstanțial (Dicționar de neologisme, 1986)CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. Care este alcătuit din aceeași substanță. [Pron.
-ți-al. / cf. lat.
consubstantialis, fr.
consubstantiel].
consubstanțial (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. alcătuit din aceeași substanță. (< fr.
consubstantiel)
consubstanțial (Dicționaru limbii românești, 1939)*consubstanțiál, -ă adj. (lat.
consubstantialis. V.
substanță).
Teol. Din aceĭașĭ substanță, egal în constituțiune, de aceĭașĭ ființă:
cele treĭ persoane ale sfinteĭ Treimĭ îs consubstanțiale.consubstanțial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consubstanțiál (-ți-al) adj. m.,
pl. consubstanțiáli; f. consubstanțiálă, pl. consubstanțiáleconsubstanțial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consubstanțial a. care e din una și aceeaș substanță, vorbind de cele trei fețe ale sfintei Treimi.
consubstanțial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [
Pr.:
-ți-al] — Din
fr. consubstantiel.