constrictiv - explicat in DEX

constrictiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului vocal, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.

constrictiv (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTRICTÍV, -Ă adj. Consoană constrictivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii. [< fr. constrictif].

constrictiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTRICTÍV, -Ă adj. (consoană) care se pronunță prin îngustarea canalului fonator și prin frecarea aerului de pereții acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2). (< fr. constrictif, lat. constrictivus)

constrictiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constrictív adj. m., pl. constrictívi; f. constrictívă, pl. constrictíve

constrictiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului fonator, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune; (sunet) continuu, fricativ, spirant. — Din fr. constrictif, lat. constrictivus.