conspirativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSPIRATIVITÁTE s. f. Păstrare de către o persoană sau de către o organizație a secretului unei acțiuni politice, considerată ilegală de către autorități. ♦ Sistem de metode de muncă ilegală, subordonat promovării unui ideal politic, ideologic de către un grup social, o organizație, un partid puse în afara legii. –
Conspirativ +
suf. -itate.conspirativitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONSPIRATIVITÁTE s.f. Caracter conspirativ. [Et. incertă].
conspirativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSPIRATIVITÁTE s. f. caracter conspirativ. (< conspirativ + -itate)
conspirativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conspirativitáte s. f.,
g.-d. art. conspirativitắțiiconspirativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSPIRATIVITÁTE s. f. Păstrare de către o persoană sau de către o organizație a secretului unei acțiuni politice, considerată ilegală de către autorități. ♦ Sistem de metode de muncă ilegală, subordonat promovării unui ideal politic, ideologic de către un grup social, o organizație, un partid, scoase în afara legii. —
Conspirativ +
suf. -itate.