consoartă - explicat in DEX

consoartă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).

consoartă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOÁRTĂ s.f. (Fam.) Soție, nevastă. [< lat. consors].

consoartă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSOÁRTĂ s. f. soție, nevastă. (< lat. consors)

consoartă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.

consoartă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consoártă (fam.) s. f., g.-d. art. consoártei; pl. consoárte

consoartă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consoartă f. soție.

consoartă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. — Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă).