conglăsui - explicat in DEX

conglăsui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONGLĂSUÍ, conglăsuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con¹- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea).

conglăsui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conglăsuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conglăsuiésc, imperf. 3 sg. conglăsuiá; conj. prez. 3 să conglăsuiáscă

conglăsui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. — Con¹- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea).

conglăsuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conglăsuì v. a fi de acord, a se rosti unanim: Mihaiu văzând că simțămintele boierilor conglăsuiesc cu ale sale BĂLC. [Neologism modelat după germ. übereinstimmen].