congiariu (Dicționar de neologisme, 1986)CONGIÁRIU s.n. 1. (
Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu.
2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron.
-gi-a-riu. / < lat.
congiarium].
congiariu (Dicționar de neologisme, 1986)CONGIÁRIU, -IE adj. Care se referă la congiariu (
1). [Pron.
-gi-a-riu. / < lat.
congiarius].
congiariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONGIÁRIU, -IE I.
adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat.
congiarium)
congiariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)congiáriu1 (rar) [
riu pron. ryu]
(-gi-a-) adj. m.,
f. congiárie (-ri-e); pl. m. și
f. congiáriicongiariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)congiáriu2 (rar) [
riu pron. ryu]
(-gi-a-) s. n.,
art. congiáriul; pl. congiárii, art. congiáriile (-ri-i-)