conglăsui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGLĂSUÍ, conglăsuiésc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. –
Con1- +
glăsui (probabil după
germ. übereinstimmen sau
rus. soglasitsea).
conglăsui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conglăsuí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. conglăsuiésc, imperf. 3
sg. conglăsuiá; conj. prez. 3
să conglăsuiáscăconglăsui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. —
Con1- +
glăsui (probabil după
germ. übereinstimmen sau
rus. soglasitsea).
conglăsuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conglăsuì v. a fi de acord, a se rosti unanim:
Mihaiu văzând că simțămintele boierilor conglăsuiesc cu ale sale BĂLC. [Neologism modelat după germ.
übereinstimmen].