congestiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGESTIONÁ, congestionez, vb. I.
Refl. A avea o congestie. ♦ A se aprinde la față, a se înroși, a se îmbujora. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. congestionner.congestiona (Dicționar de neologisme, 1986)CONGESTIONÁ vb. I. refl. A avea o congestie. ♦ A se aprinde, a se înroși la față. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
congestionner].
congestiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONGESTIONÁ vb. tr., refl. a produce, a avea congestie. ◊ a (se) aprinde, a (se) înroși la față. (< fr.
congestionner)
congestiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!congestioná (a se ~) (-ti-o-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se congestioneázăcongestiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGESTIONÁ, congestionez, vb. I.
Refl. A avea o congestie. ♦ A se aprinde la față, a se înroși, a se îmbujora. [
Pr.:
-ti-o-] — Din
fr. congestionner.congestionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)congestionà v.
1. a cauza o congestiune;
2. Med. a primi prin congestiune un aflux de sânge.