congenital - explicat in DEX

congenital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONGENITÁL, -Ă, congenitali, -e, adj. Care există în momentul nașterii; din naștere, înnăscut. – Din fr. congénital.

congenital (Dicționar de neologisme, 1986)
CONGENITÁL, -Ă adj. Din naștere, înnăscut. [< fr. congénital, cf. lat. congenitus – născut odată cu...].

congenital (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONGENITÁL, -Ă adj. din naștere, înnăscut, ereditar. (< fr. congénital)

congenital (Dicționaru limbii românești, 1939)
*congenitál, -ă adj. (d. lat. con-génitus, născut împreună, cu sufixu -al; fr. congénital. V. genital). Din născare, pe care-l aĭ de la naștere (vorbind de particularitățile organice saŭ fiziologice): boală congenitală.

congenital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
congenitál (înnăscut) adj. m., pl. congenitáli; f. congenitálă, pl. congenitále

congenital (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
congenital a. Med. se zice de boalele din naștere.

congenital (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONGENITÁL, -Ă, congenitali, -e, adj. Care există în momentul nașterii; din naștere, înnăscut. — Din fr. congénital.