conformație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFORMÁȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, a unei suprafețe de teren etc.; constituție. – Din
fr. conformation, lat. conformatio.conformație (Dicționar de neologisme, 1986)CONFORMÁȚIE s.f. Structură (fizică) a unui corp, a unui teren etc.; fel în care este organizat un corp; constituție. [Var.
conformațiune s.f. / cf. fr.
conformation, lat.
conformatio].
conformație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFORMÁȚIE s. f. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanțe; constituție (I, 2). (< fr.
conformation, lat.
conformatio)
conformație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CONFORMÁȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Aspectul morfologic de ansamblu al corpului cuprinzînd atît modul de dezvoltare cît și raporturile dintre diferite regiuni corporale; constituție. ♦ Structură fizică generală a unei suprafețe de teren.
2. (
CHIM.) Geometrie moleculară rezultată prin rotirea în moleculă a atomilor sau a grupelor de atomi în jurul unor axe moleculare (legături). Cauzele apariției
c. se află în interacțiunea de respingere reciprocă a atomilor și grupărilor atomice, inclusiv a atomilor de hidrogen.
conformație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conformáție (-ți-e) s. f.,
art. conformáția (-ți-a), g.-d. art. conformáției; pl. conformáții, art. conformáțiile (-ți-i-)conformație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFORMÁȚIE, conformații, s. f. Structură fizică generală a corpului sau a părților lui, a unei suprafețe de teren etc.; constituție. — Din
fr. conformation, lat. conformatio.