condens (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDÉNS, condensuri, s. n. 1. Rezultat al condensării vaporilor.
2. Fenomen de infiltrare a condensului (
1) de apă în combinație cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor. – Din
condensare (derivat regresiv).
condens (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDÉNS s. n. 1. apă rezultată prin lichefierea vaporilor pe suprafețe cu temperaturi mai scăzute decât a aerului cu care vin în contact. 2. infiltrare a condensului (1) împreună cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor; igrasie. (< condensare)
condens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*condéns s. n.condens (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDÉNS s. n. 1. Rezultat al condensării vaporilor.
2. Fenomen de infiltrare a condensului (1) de apă în combinație cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor. — Din
condensare (derivat regresiv).