condeier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDEIÉR, condeieri, s. m. (Rar) Scriitor (mai puțin talentat). [
Pr.:
-de-ier] –
Condei +
suf. -ar.condeier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condeiér (rar)
s. m.,
pl. condeiéricondeier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDEIÉR, condeieri, s. m. (Rar) Scriitor (mai puțin talentat). [
Pr.:
-de-ier] —
Condei +
suf. -ar.