concretețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCRETÉȚE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret. – Din
it. concretezza.concretețe (Dicționar de neologisme, 1986)CONCRETÉȚE s.f. (
Rar) Caracterul a ceea ce este concret; concretitudine. [< it.
concretezza].
concretețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCRETÉȚE s. f. caracter concret; concretitate, concretitudine. (< it.
concretezza)
concretețe (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))concretéțe s. f., g.-d. art.
concreteții (concreteței); pl. -
concretețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concretéțe (
livr.)
s. f.,
art. concretéțea, g.-d. art. concretéțeiconcretețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCRETÉȚE s. f. (
Livr.) Caracterul a ceea ce este concret. — Din
it. concretezza.