concretețe - explicat in DEX

concretețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCRETÉȚE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret. – Din it. concretezza.

concretețe (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCRETÉȚE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este concret; concretitudine. [< it. concretezza].

concretețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCRETÉȚE s. f. caracter concret; concretitate, concretitudine. (< it. concretezza)

concretețe (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
concretéțe s. f., g.-d. art. concreteții (concreteței); pl. -

concretețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concretéțe (livr.) s. f., art. concretéțea, g.-d. art. concretéței

concretețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCRETÉȚE s. f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este concret. — Din it. concretezza.