concizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCÍZIE s. f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [
Var.:
conciziúne s. f.] – Din
fr. concision, lat. concisio, -onis.concizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCÍZIE s. f. calitate de a fi concis; formulare scurtă. (<fr.
concision, lat.
concisio)
concizie (Dicționar de neologisme, 1986)CONCÍZIE s.f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Gen.
-iei, var.
conciziune s.f. / cf. lat.
concisio, fr.
concision].
concizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concízie (-zi-e) s. f.,
art. concízia (-zi-a), g.-d. concízii, art. concízieiconcizie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCÍZIE s. f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [
Var.:
conciziúne s. f.] — Din
fr. concision, lat. concisio, -onis.