concitadin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCITADÍN, -Ă, concitadini, -e, s. m. și
f. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean. – Din
it. concitadino.concitadin (Dicționar de neologisme, 1986)CONCITADÍN, -Ă s.m. și f. Concetățean. [Cf. it.
concitadino].
concitadin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCITADÍN, -Ă s. m. f. cel care este din același oraș (cu altcineva). (<it.
concitadino)
concitadin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCITADÍN, -Ă, concitadini, -e, s. m. și
f. Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea; (rar) conorășean. — Din
it. concitadino.