comunitate - explicat in DEX

comunitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità.

comunitate (Dicționar de neologisme, 1986)
COMUNITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, aceleași norme de viață etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o zonă geografică oarecare, având relații reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communauté, it. comunità].

comunitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce. (<lat. communitas, după fr. communauté, it. comunità)

comunitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COMUNITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor soților, în temeiul căruia bunurile dobândite cu titlu oneros în timpul căsătoriei aparțin, cu excepțiile prevăzute de lege, ambilor soți, care au deopotrivă, dreptul de a le administra și de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. ◊ C. lingvistică = grup de oameni care comunică între ei folosind același idiom (limbă, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale și animale între care se stabilesc relații de existență și interacțiune.

comunitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comunitáte f. (d. comun; fr. communauté, d. communal, comunal). Starea lucruluĭ comun: comunitate de interese. Paritate, identitate: comunitate de opiniunĭ. Societate religioasă orĭ alt-fel trăind împreună supt [!] anumite regule. Jur. Asociațiune de bunurĭ între soțĭ. V. cenobiŭ.

comunitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comunitáte s. f., g.-d. art. comunitắții; pl. comunitắți

comunitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comunitate f. 1. societate de mai multe persoane, trăind împreună sub anumite regule: comunitate religioasă; 2. starea de ceea ce-i comun: comunitate de interese, de idei; 3. Jur. societate de bunuri între soți.

comunitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. — Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunitá.