compătimitor - explicat in DEX

compătimitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.

compătimitor (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPĂTIMITÓR, -OÁRE adj. Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [< compătimi + -tor].

compătimitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compătimitór, -oáre adj. Care compătimește.

compătimitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compătimitór adj. m., pl. compătimitóri; f. sg. și pl. compătimitoáre

compătimitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compătimitor a. care compătimește.

compătimitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. — Compătimi + suf. -tor.