compărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPĂREÁ, compár, vb. II.
Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). – Din
fr. comparaître (după
părea).
compărea (Dicționar de neologisme, 1986)COMPĂREÁ vb. II. intr. A apărea, a se înfățișa în fața unei instanțe judecătorești. [P.i.
compár. / <
con- +
părea, după fr.
comparaître].
compărea (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPĂREÁ vb. intr. a apărea în fața unei instanțe judecătorești. (după fr.
comparaître)
compărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compăreá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. compár, 2
sg. compári, 1
pl. compărém, viit. va compăreá; conj. prez. 3
să compáră; cond. ar compăreá; ger. compărấnd; part. compărútcompărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPĂREÁ, compár, vb. II.
Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). — Din
fr. comparaître (după
părea).