completare - explicat in DEX

completare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa.

completare (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa].

completare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPLETÁRE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa)

completare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
completáre s. f., g.-d. art. completắrii; pl. completắri

completare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] — V. completa.