compila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPILÁ, compiléz, vb. I.
Tranz. A aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. – Din
fr. compiler, lat. compilare.compila (Dicționar de neologisme, 1986)COMPILÁ vb. I. tr. A culege fragmente și idei din diverși autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală importantă. [< fr.
compiler, cf. lat.
compilare – a jefui].
compila (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPILÁ vb. tr. 1. a culege fragmente, idei din diverși autori, pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. 2. (inform.) a traduce un limbaj algoritmic sau un program în cadrul mașinii. (< fr.
compiler, lat.
compilare)
compila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
compileázăcompila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPILÁ, compilez, vb. I.
Tranz. A aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fară o contribuție personală. — Din
fr. compiler, lat. compilare.compilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)compilà v. a face o carte cu fragmente luate dela diferiți autori.