competitor - explicat in DEX

competitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețítor, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.

competitor (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Concurent, candidat (într-o competiție). [Cf. fr. compétiteur, lat. competitor].

competitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPETITÓR, -OÁRE s. m. f. concurent, candidat. (< fr. compétiteur, lat. competitor)

competitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*competitór, -oáre adj. (lat. competitor, óris. V. pețitor). Care aspiră la acelașĭ lucru, rival. – Fals -țitor.

competitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
competitór s. m., pl. competitóri

competitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
competitor m. cel ce urmărește sau aspiră la acelaș lucru cu altul.

competitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețitór, -oáre s. m. și f.] — Din fr. compétiteur, lat. competitor.