compilație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPILÁȚIE, compilații, s. f. Lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate în mod personal. – Din
fr. compilation, lat. compilatio.compilație (Dicționar de neologisme, 1986)COMPILÁȚIE s.f. Compilare. ♦ Lucrare care conține idei, fragmente strânse din diferiți autori, fără o prelucrare personală a autorului. ♦ (
Cib.) Traducere a unui algoritm dintr-un limbaj într-altul. [Gen.
-iei, var.
compilațiune s.f. / cf. fr.
compilation, lat.
compilatio].
compilație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPILÁȚIE s. f. compilare. ◊ lucrare care conține idei, fragmente din diferiți autori, fără originalitate. (< fr.
compilation, lat.
compilatio)
compilație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compiláție (-ți-e) s. f.,
art. compiláția (-ți-a), g.-d. art. compiláției; pl. compiláții, art. compiláțiile (-ți-i-)compilație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPILÁȚIE, compilații, s. f. Lucrare, operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate în mod personal. — Din
fr. compilation, lat. compilatio.