competitiv - explicat in DEX

competitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPETITÍV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. Unde se poate concura, în care concurența este posibilă. – Din fr. compétitif.

competitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPETITÍV, -Ă adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența; competițional. 2. În care concurența este posibilă. [< fr. compétitif].

competitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPETITÍV, -Ă adj. 1. (despre produse) care, datorită calităților sale superioare, poate concura un alt produs similar; competițional. 2. în care concurența este posibilă. (< fr. compétitif)

competitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
competitív adj. m., pl. competitívi; f. competitívă, pl. competitíve

competitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPETITÍV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. În care concurența este posibilă, unde se poate concura. — Din fr. compétitif.