compensațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPENSAȚIÚNE s. f. v. compensație.compensațiune (Dicționar de neologisme, 1986)COMPENSAȚIÚNE s.f. v.
compensație.
compensațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*compensațiúne f. (lat.
compensátio, -ónis). Acțiunea de a compensa.Despăgubire.
Sistemă de compensațiunĭ, sistemă după care suma bunurilor și relelor s´ar împărți egal între toțĭ oameniĭ. – Și
-áție.compensațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)compensați(un)e f. fapta de a compensa și rezultatul ei: despăgubire.
compensațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPENSAȚIÚNE s. f. v. compensație.