compensare - explicat in DEX

compensare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPENSÁRE, compensări, s. f. Acțiunea de a (se) compensa și rezultatul ei. – V. compensa.

compensare (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) compensa și rezultatul ei; compensație. ♦ Schimb prin care cumpărările și vânzările se fac prin trecere de la un proprietar la altul fără a deplasa titluri sau bani. [< compensa].

compensare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPENSÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus. ◊ mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice. 3. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată. ◊ operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare. 4. retribuție pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

compensare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compensáre s. f., g.-d. art. compensắrii; pl. compensắri

compensare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPENSÁRE, compensări, s. f. Acțiunea de a (se) compensa și rezultatul ei. — V. compensa.