compensator - explicat in DEX

compensator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPENSATÓR, -OÁRE, compensatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care compensează; compensatoriu. ♦ (Despre aparate, dispozitive, sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menținerii unui anumit regim. 2. S. n. Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare. – Din fr. compensateur.

compensator (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPENSATÓR s.n. Sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc. [Cf. fr. compensateur].

compensator (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPENSATOR, -OÁRE adj. V. compensatoriu. // s.m. Specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe nave sau avioane. [< fr. compensateur].

compensator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPENSATÓR, -OÁRE I. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc. 2. mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ. 3. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării. III. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)

compensator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compensatór, -oáre adj. Care compensează. Péndul compensator, aparat destinat să îndrepte efectele variațiunilor atmosfereĭ asupra mersuluĭ ceasornicelor.

compensator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compensatór¹ adj. m., pl. compensatóri; f. sg. și pl. compensatoáre

compensator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compensatór² s. n., pl. compensatoáre

compensator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compensator a. care compensează. ║ n. instrument de fizică destinat a rectifica variațiunile unor aparate.

compensator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPENSATÓR, -OÁRE, compensatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care compensează; compensatoriu. ♦ (Despre aparate, dispozitive sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menținerii unui anumit regim. 2. S. n. Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare. — Din fr. compensateur.