compensativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPENSATÍV, -Ă, compensativi, -e, adj. Care stabilește o compensație, care compensează. – Din
fr. compensativ.compensativ (Dicționar de neologisme, 1986)COMPENSATÍV, -Ă adj. Care compensează, care stabilește o compensație. [< fr.
compensatif].
compensativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPENSATÍV, -Ă adj. compensator. (< fr.
compensatif)
compensativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPENSATÍV, -Ă, compensativi, -e, adj. Care stabilește o compensație, care compensează. — Din
fr. compensativ.