compensație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPENSÁȚIE, compensații, s. f. Faptul de a compensa;
p. ext. ceea ce servește pentru a compensa ceva. [
Var.:
compensațiúne s. f.] – Din
fr. compensation, lat. compensatio, -onis.compensație (Dicționar de neologisme, 1986)COMPENSÁȚIE s.f. Compensare; (
p. ext.) ceea ce reprezintă o compensare, se dă sau folosește pentru a compensa; răsplată, despăgubire. [Gen.
-iei, var.
compensațiune s.f. / cf. fr.
compensation, it.
compensazione, lat.
compensatio].
compensație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPENSÁȚIE s. f. compensare; ceea ce servește pentru a compensa; răsplată, despăgubire. (< fr.
compensation, lat.
compensatio)
compensație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compensáție (-ți-e) s. f.,
art. compensáția (-ți-a), g.-d. art. compensáției; pl. compensáții, art. compensáțiile (-ți-i)compensație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPENSÁȚIE, compensații, s. f. Faptul de a compensa;
p. ext. ceea ce servește pentru a compensa ceva. [
Var.:
compensațiúne s. f.] — Din
fr. compensation, lat. compensatio, -onis.