compendiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPÉNDIU, compendii, s. n. 1. Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții; conspect; publicație în care se face o asemenea expunere.
2. (
Tehn.; în forma
compendium) Dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. [
Var.:
compéndium s. n.] – Din
lat.,
fr. compendium.compendiu (Dicționar de neologisme, 1986)COMPÉNDIU s.n. Expunere concisă a unei concepții sau a principiilor unei discipline; manual, lucrare (de format mic) cuprinzând o asemenea expunere. [Pron.
-diu, var.
compendie s.f., pl.
-ii. / < lat., fr.
compendium].
compendiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPÉNDIU s. n. 1. expunere rezumativă, sintetică a unei discipline, concepții, lucrări; publicația care o reprezintă. 2. (în forma: compendium) dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului aparatului de filmat pentru realizarea unor trucaje. (< lat., fr.
compendium)
compendiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compéndiu (rezumat) [
diu pron. dyu]
s. n.,
art. compéndiul; pl. compéndii, art. compéndiile (-di-i-)compendiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)compendiu n. prescurtare, operă prescurtată.
compendiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPÉNDIU, compendii, s. n. 1. Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții, conspect; publicație în care se face o asemenea expunere.
2. (
Tehn.; în forma
compendium) Dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. [
Var.:
compéndium s. n.] —
Din lat.,
fr. compendium.compendiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*compéndiŭ n. (lat.
compendium, d.
com-, la un loc, și
péndere, a cîntări. V.
compensez). Prescurtare de carte, rezumat.