compatriot - explicat in DEX

compatriot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPATRIÓT, -OÁTĂ, compatrioți, -oate, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu altă persoană originară din aceeași țară. [Pr.: -tri-ot] – Din fr. compatriote, lat. compatriota.

compatriot (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPATRIÓT, -OÁTĂ s.m. și f. Persoană din aceeași țară cu altcineva, considerată în raport cu acesta. [Pron. -tri-ot. / < fr. compatriote].

compatriot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPATRIÓT, -OÁTĂ s. m. f. persoană din aceeași țară, considerată în raport cu altcineva. (< fr. compatriote, lat. compatriota)

compatriot (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compatriót, -oátă saŭ -ótă s. (lat. com-patriota, d. vgr. sym-patriótes; fr. compatriote). Din aceĭașĭ patrie cu altu.

compatriot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compatriót (-pa-tri-ot) s. m., pl. compatrióți

compatriot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compatriot m. care e din aceeaș patrie sau țară cu altul.

compatriot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPATRIÓT, -OÁTĂ, compatrioți, -oate, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu altă persoană din aceeași țară. [Pr.: -tri-ot] — Din fr. compatriote, lat. compatriota.