comparație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊
Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb.
Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊
Expr. În comparație cu... = comparativ, față de...
A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat.
2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acțiuni etc. pe baza unor însușiri comune. [
Var.: (
înv.)
comparațiúne s. f.] – Din
lat. comparatio, -onis.