compactare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPACTÁRE, compactări, s. f. 1. (
Reg.) Faptul de
a compacta. 2. Operație de îndesare a pământului, a materialelor cu ajutorul compactorului. –
V. compacta.compactare (Dicționar de neologisme, 1986)COMPACTÁRE s.f. Acțiunea de a compacta; îndesare, presare. [<
compacta].
compactare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compactáre s. f.,
g.-d. art. compactắrii; pl. compactắricompactare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPACTÁRE, compactări, s. f. 1. (
Reg.) Faptul de
a compacta. 2. Operație de îndesare a pământului, a materialelor cu ajutorul compactorului. —
V. compacta.