compătimitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. –
Compătimi +
suf. -tor.compătimitor (Dicționar de neologisme, 1986)COMPĂTIMITÓR, -OÁRE adj. Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [<
compătimi +
-tor].
compătimitor (Dicționaru limbii românești, 1939)*compătimitór, -oáre adj. Care compătimește.
compătimitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compătimitór adj. m.,
pl. compătimitóri; f. sg. și
pl. compătimitoárecompătimitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)compătimitor a. care compătimește.
compătimitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. —
Compătimi +
suf. -tor.