compărea - explicat in DEX

compărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). – Din fr. comparaître (după părea).

compărea (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPĂREÁ vb. II. intr. A apărea, a se înfățișa în fața unei instanțe judecătorești. [P.i. compár. / < con- + părea, după fr. comparaître].

compărea (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPĂREÁ vb. intr. a apărea în fața unei instanțe judecătorești. (după fr. comparaître)

compărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compár, 2 sg. compári, 1 pl. compărém, viit. va compăreá; conj. prez. 3 să compáră; cond. ar compăreá; ger. compărấnd; part. compărút

compărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). — Din fr. comparaître (după părea).