comisură - explicat in DEX

comisură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două părți anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura.

comisură (Dicționar de neologisme, 1986)
COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura].

comisură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMISÚRĂ s. f. 1. punct de unire a două formații anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr. commissure, lat. commissura)

comisură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comisúră f., pl. ĭ (lat. commissura, d. committere, a uni. V. comit). Anat. Punctu de unire a unor părțĭ ale corpuluĭ: comisura buzelor.

comisură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comisúră s. f., g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri

comisură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comisură f. Anat. punctul de unire a unor părți ale corpului: comisura buzelor.

comisură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două formațiuni anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. — Din fr. commissure, lat. commissura.